Boala Alzheimer este o boală cronică, evoluţia ei fiind de ani, zeci de ani uneori, caracterizată de involuţie intelectuală până la demenţă. La microscop, boala lui Alzheimer este definită prin apariţia unei degenerescenţe specifice, cu reducerea a numărului de neuroni, atrofie cerebrală şi evidenţierea „plăcilor senile”.
Dificultatile de memorie si modificarile de comportament pot fi semnele timpurii ale instalarii bolii Alzheimer. Pacientul prezinta probleme de gandire si invatare, vorbire si exprimare, dar si de planificare a activitatilor.
Anatomopatologie – boala Alzheimer se caracterizeaza anatomopatologic prin atrofie cerebrala generalizata si aparitia unei demente cu evolutie lenta. Cele mai evidente modificari sunt:
– atrofia scoartei cerebrale la nivelul regiunilor parieto-temporo-occipitale
– leziuni ale hipocampului
– dilatarea ventriculilor cerebrali.
Boala debutează cu tulburări de memorie tip lapsus sau confuzii minore, care nu îngrijorează. Dar treptat, bolnavul nu îşi mai aminteşte numele unei persoane apropiate, al străzii pe care locuieste. Începe să piardă noţiunea timpului, uită unde stă. Memoria legată de întâmplări din trecut este afctată, bolnavul uită apoi anii de şcoală în ordine inversă finalizării studiilor, uită ultima limbă străină învăţată apoi celelalte, tot în ordine inversă învăţării (dacă ştia mai multe).
Persoanele care sufera de Alzheimer sunt de multe ori capricioase, agitate, semne care se traduc prin faptul ca boala afecteaza aproape toate aspectele legate de functionarea creierului, inclusiv de personalitate, precum si capacitatea de a efectua activitatile cotidiene.
Cea mai profunda alterare afecteaza functiile cognitive si consta intr-o amnezie indeosebi anterograda, tulburari ale limbajului oral si scris, discalculie, la care se adauga aparaxia si agnozia.
Abia mai tarziu tulburarile de memorie afecteaza faptele vechi (incapacitatea bolnavului de a evoca faptele importante ale vietii sale), cunostintele dobandite in anii de scoala sau ai vietii profesionale si bagajul cultural.
– Tulburarile de comportament sunt, si ele, relativ precoce dar pot sa nu fie remarcate decat tarziu. O indiferenta, o reducere a activitatii sunt constatate adesea. Ele reprezinta o reactie a bolnavului la tulburarile sale de memorie, dar atesta adesea si un sindrom depresiv.
Simptomele in Alzheimer
Cele mai frecvent intalnite simptome sunt:
- Pierderi si tulburari de memorie
- Modificari in starea de spirit sau de comportament
- Modificari de personalitate
- Repetarea acelorasi idei
- Pierderea initiativei
- Dificultati in realizarea sarcinilor familiare
- Probleme cu limbajul si exprimarea
- Dezorientarea in spatiu si timp
- Diminuarea sau judecata slaba
- Dificultati in gandirea abstracta
- Modificari in mers
- Ratacirea lucrurilor obisnuite, dar si a celor importante
- Modificarile tipic comportamentale includ:
Tratament – Actualmente nu exista vreun tratament specific al bolii lui Alzheimer, dar pot fi avute in vedere intotdeauna ingrijiri paleative care sa diminueze simptomele. Unele antidepresive pot fi prescrise pentru a ameliora dispozitia bolnavului si a diminua starea sa de anxietate, dar trebuie evitata mai ales utilizarea antidepresivelor triciclice din cauza proprietatilor lor anticolinergice. De o maniera generala, trebuie sa fie exclus orice medicament anticolinergic. De fapt, esenta tratamentului se bazeaza prin luarea in responsabilitate a bolnavului de catre cei apropiati intr-o prima etapa, daca este posibil, sau de catre un ajutor la domiciliu. In toate cazurile, autonomia pacientului si mentinerea lui la domiciliu trebuie sa fie prelungite cat mai mult timp posibil. Spitalizarea trebuie avuta in vedere doar in ultima faza a bolii. Numeroase studii se afla in curs pentru a evalua eficacitatea diverselor terapeutice vizand, in particular, sa remedieze, desi doar superficial, carenta in acetilcolina, intre care tacrina (admisa recent in sua si in franta), care, in doze moderate, a permis, in unele cazuri, sa se atenueze simptomele bolii.
