Anorexia nervoasa este o problema de ordin psihic din categoria tulburarilor de alimentare. Anorexia nervoasa se caracterizata printr-o reducere anormala a greutatii corpului insotita de deformarea imaginii propriului corp, cu teama prevalenta, persistenta, de ingrasare.
Nu există o singură cauză a acestei boli, acestea putând fi împărţite în trei mari categorii :
• cauze biologice
• cauze psihologice
• cauze sociale şi culturale
Factorii care favorizeaza si declanseaza bolile de alimentatie sunt:
- factorii genetici
- într-o proportie de 50%, acestia duc la aparitia anorexiei si bulimiei nervoase;
- factorii familiali – preocuparea accentuata in familie pentru diete si slabit;
- presiuni familiale – un istoric de obezitate in familie;
- un istoric de tulburari psihice in familie;
- abuzuri sau traume in familie;
- factori socio-culturali: cei din jur (colegi, prieteni preocupati de slabit sau cu atitudini batjocoritoare la adresa celor mai plinuti) si sabloanele culturale (“slab”, “gras”) pot determina declansarea unei preocupari excesive pentru dieta.
Această boală afectează în special adolescentele şi femeile tinere, cu vârste cuprinse între 16-26 de ani. Aproximativ 10% din persoanele diagnosticate cu anorexie nervoasa sunt de sex masculin. Afecţiunea este diagnosticată, cel mai frecvent în ţările dezvoltate, în cele subdezvoltate, această întâlnindu-se foarte rar. Indicele de masă corporală (IMC), la persoanele cu anorexie, este mai puţin de 17,5.
Totul poate începe cu intenții bune – dorința de a slăbi și de a-și controla greutatea. Dar pentru unele persoane aceste intenții merg pe o traiectorie greșită, evoluând spre anumite tulburări de conduită alimentară.
Anorexia este una dintre cele mai comune tulburări de comportament alimentar, caracterizată:
- prin restricții alimentare autoimpuse
- refuzul de a păstra o greutate corporală la un nivel minim normal pentru vârstă și înălțimea sa
- frica intensă de a lua în greutate
- imaginea distorsionată a greutății sau a formei corporale
Anorexie purgativă – ce presupune eliminarea prin vărsături autoprovocate, administrarea neadecvată de laxative, abuz de diuretice, clisme;
Anorexie restrictivă – caracterizată prin ingestia insuficientă de alimente care sunt sub nivelurile calorice necesare organismului, altfel spus, supunerea în mod voluntar la înfometare.
Stima de sine in anorexia nervoasa este extrem de dependenta de conformatia si greutatea corpului individului. Pierderea in greutate este vazuta ca o realizare impresionanta pe cand luarea in greutate este perceputa ca un esec inacceptabil al autocontrolului.
Pe langa frica intensa de a nu lua in greutate, perceperea distorsionata a imaginii corporale strans legata de stima de sine si scaderea severa in greutate duce la aparitia dispozitiei depresive, iritabilitatii si a insomniei. Vorbim de un sindrom complex de factori psihologici, biologici si sociali. Femeile par a fi mai afectate decat barbatii si adolescentii mai mult decat persoanele la varsta adulta.
Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează că anumite tendinţe în gândire şi percepţie pot contribui la menţinerea sau la riscul de apariţie a anorexiei.
- tulburare a imaginii corporale despre sine – pacienţii anorectici au tendinţa de a supraestima dimensiunile sau grăsimea corpului lor. Aflându-se într-o permanentă luptă de a atinge aşteptări iraţionale legate de propria greutate şi imagine, imposibil de atins fizic, stima de sine scade progresiv.
- trăsături de personalitate predispozante – un nivel înalt de obsesionalitate, stima de sine scăzută, capacitate mare de restricţie ( rezistenţă la tentaţii) şi nivele clinice de perfecţionism.
- co-morbidităţi psihopatologice – cele mai frecvente fiind depresia clinică, tulburările de spectru anxios, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de personalitate tip borderline; uneori poate coexista şi abuzul de substanţe.
Semnele clinice ce pot apărea în cadrul bolii:
• Amenoree (abesenta menstruaţiei sau lipsa a 3 cicluri menstruale consecutive), pubertate întârziată,
• Apariţia părului de tip lanugo: par fi şi subţiere, ca „puful” asemănător parului nou-născutului care poate creşte pe faţă sau corp,
• Piele uscată, palidă,
• Senzaţia de frig, mai ales la nivelul extremităţilor,
• Căderea părului, sau subţierea acestuia,
• Tensiune arterială si ritmul cardiac scăzut,
• Prolaps de vâlvă mitrală datorată exerciţiilor fizice efectuate în exces
Cu cât trece mai puțin timp între debutul acestor tulburări și începutul unui tratament, cu atât este mai favorabil rezultatul. Așadar, se impune necesitatea de a cere sprijin de specialitate cât mai devreme. Tratamentul farmacologic și psihoterapia sunt principalele abordări.
Atunci când anorexia coexistă cu depresia se recomandă tratamentul antidepresiv. Obiectivele tratamentului se vor stabili împreună cu fiecare pacient în parte în funcție de evaluarea acestuia, care are în vedere complicațiile medicale, riscul de suicid, motivația pentru recuperare, indicele de masă corporală, tulburările comorbide, stresul din mediu, printre altele
Anorexia se trateaza la psiholog. Suferi de anorexie sau ai o ruda, un prieten sau un cunoscut? Ofera-i ajutor prin programarea la CABINETUL INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE ANGLADE LUMINITA!
