Anxietatea este o stare emotionala caracterizata printr-un sentiment de neliniste si de nesiguranta care, pana la o anumita limita, este normal sa fie resimtita. Fobia, atacul de panica, stresul posttraumatic si tulburarea obsesiv-compulsiva sunt principalele afectiuni care fac parte din categoria tulburarilor de anxietate.
Anxietatea și depresia se asociează frecvent. În clinică, sindroamele anxios-depresive acoperă cea mai mare parte dintre cazuri. Uneori sindromul primar este de natură depresivă, iar anxietatea este un simptom asociat, dar prezența sa are consecințe practice atât în privința evoluției cât și a tratamentului. Se vorbește în aceste cazuri de o depresie anxioasă.
Fiecare dintre noi experimentează sentimente de anxietate din când în când, fiind un mecanism natural de avertizare asupra unor evenimente din viața noastră. Atunci când “pericolul” se apropie, anxietatea ne anunță și ne pregătește să ne apărăm. Totuși, uneori sistemul de apărare se activează mult prea des, chiar și atunci când nu este neapărat nevoie de el.
Înțelegem prin anxietate o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță. Iată câteva exemple tipice:
- Nu știm cum va fi la un examen sau la un interviu pentru o slujbă. Va fi greu? Ne vom descurca? Ce întrebări ne vor pune? Ce vor zice ceilalți dacă eșuăm? Poate va fi bine, dar poate nu!
- Copilul nostru întârzie să vină acasă și nu răspunde la telefon. Oare a pățit ceva? De ce nu răspunde? Poate nu e nimic grav, dar nu știm sigur!
- Suntem în oraș și e întuneric pe strada pe care umblăm. Oare suntem în siguranță? Parcă am auzit niște sunete în întuneric. Să fie vreo pisică? Sau ne urmărește cineva?
- Mama noastră s-a îmbolnăvit grav. Nu știm ce prognostic are. Oare se va face bine? Va funcționa tratamentul pe care l-a primit?
- Ne-am pierdut locul de muncă din cauza reducerilor de personal. Oare cum ne vom descurca? Ce o să se întâmple cu noi? Cum se va schimba viața noastră? Nu poate fi ușor!
Persoanele cu anxietate generalizată sunt însă extrem de îngrijorate vizavi de mai multe aspecte ale vieţii, adesea resimţind anxietate crescută faţă de pericole nerealiste, evenimente care au o probabilitate foarte mică de apariţie sau care nu pot fi niciodată controlate de acţiunile unui om (ex. catastrofe naturale, criza financiară etc.). Aceste persoane întâmpină dificultăţi mari în îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă şi acasă sau le este greu să se bucure de viață și de relațiile cu ceilalți, deoarece:
- nu îşi pot controla grijile constante. Majoritatea persoanelor își pot “pune grijile deoparte” atunci când au nevoie să-și focalizeze atenția și resursele pe o sarcină prioritară. În schimb, persoanele cu anxietate generalizată, o dată ce au început să se îngrijoreze de un lucru, au mari dificultăți de a-și refocaliza atenția asupra altor sarcini. Din cauza acestor dificultăți, adesea performanţa lor la locul de muncă este deteriorată.
- sunt permanent agitaţi şi nerăbdători, deoarece sunt copleşiţi de griji. Având în vedere că se îngrijorează în legătură cu evenimente din viitor, acestea implică mereu un nivel de incertitudine. Incertitudinea viitorului nu poate fi niciodată eliminată, ci doar tolerată. Persoanele cu anxietate generalizată nu pot însă tolera lipsa de certitudine în ceea ce privește evenimentele negative pe care şi le imaginează. De aceea se află mereu într-o stare de aprehensiune și se consumă încercând să găsească răspuns la şiruri lungi de întrebări de tipul: “Dar dacă se întâmplă …asta?” “Și dacă se întâmplă și … asta?”
- sunt obosiţi tot timpul, au o stare de slăbiciune din cauza consumului de energie ridicat pe care le reclamă ingrijorările constante;
- nu se pot relaxa, au dificultăţi la adormire sau la trezire, fiindcă percepând constant că o situatie periculoasă este iminentă, sunt mereu în suspans, stare care nu le permite să se relaxeze;
- întâmpină probleme de concentrare, din cauza oboselii, dificultăţilor de somn şi îngrijorărilor permanente;
- au simptome somatice: nod în gât, tensiune musculară, migrene, simptome gastrointestinale etc.;
- sunt iritabili, fiind într-o stare de tensiune prelungită;
- consideră că totul va merge rău, ceea ce îi determină să fie hipervigilenţi, adesea nemaiputând să se bucure de viaţă, fiind mereu atenţi la potenţialele pericole.
În momentul în care sunteţi anxios, resimţiţi o serie de modificări:
- la nivel cognitiv: îngrijorare, preocupări intense;
- la nivel emoţional: teamă, nelinişte, iritabilitate;
- la nivel fiziologic: tremurături, agitaţie, tensiune musculară, transpiraţie, respiraţie scurtă şi rapidă, palpitaţii, mâini reci şi umede, gură uscată, puseuri de căldură sau fiori reci, stare de rău, greaţă, senzaţie de gol în stomac, insomnie;
- la nivel comportamental: evaziune, evitare, fugă, procrastinare.
Intr-un stadiu incipient, anxietatea se poate trata prin sport si exercitii de relaxare, dar si cu ajutorul suplimentelor alimentare pe baza de magneziu. De asemenea, psihoterapia, meditatia, masajul si aromoterapia pot ajuta la detensionarea nervoasa. Simptomele pot fi ameliorate si daca se apeleaza la acupunctura, presopunctura sau fitoterapie. Exista ceaiuri calmante cu efect benefic asupra sistemului nervos cum sunt ceaiul de musetel, lavanda sau tei. O solutie buna sunt si remediile homeopate sau, in cazuri mai grave, pentru a se depista radacina problemei, se poate apela la terapia prin hipnoza. Recomandat este ca persoanele care se confrunta cu aceste stari anxioase sa mearga neaparat la un consult de specialitate, psihologul fiind abilitat sa puna un diagnostic corect si sa ofere un tratament pe masura.
