Tulburarea obsesiv-compulsiva este un tip de boala mentala care cauzeaza ganduri nedorite, in mod repetat. Pentru a scapa de aceste ganduri, o persoana repeta anumite gesturi la nesfarsit.
Cu o prevalență de 2-3%, nevroza obsesiv-compulsivă (o vom prescurta NOC) este una dintre cele mai frecvent întâlnite forme ale anxietății clinice. Debutul acestei tulburări este de regulă la vârsta adolescenței sau la începutul vârstei adulte. Numele NOC reflectă cele două categorii de simptome care definesc această problemă de anxietate: obsesiile ((idei, gânduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt experimentate ca intrusive sau inadecvate şi care cauzează anxietate sau detresă marcată) și compulsiile (comportamente repetitive sau acte mentale al căror scop este acela de a preveni sau reduce anxietatea sau detresa şi nu cel de obţinere a plăcerii sau a gratificării).
Caracterul intrusiv şi inadecvat al obsesiilor se referă la faptul că acestea, mai ales conţinutul lor, îi este străin individului, nu se află sub controlul său şi nu şi-l doreşte. Însă individul este capabil să recunoască faptul că obsesiile sunt produsul propriei sale minţi şi nu sunt impuse din afară (ca inserţia de gânduri).
Cele mai frecvente obsesii sunt legate de:
- ideea de contaminare (ex. să iei un microb periculos dacă atingi clanțele, dacă dai mâna cu cineva, dacă te așezi pe un scaun într-un loc public, dacă respiri aerul de afară fără o mască etc. sau tu să fii cel care contaminează pe alții);
- îndoieli persistente (ex. să se întâmple ceva grav din cauză că nu ai verificat cu atenție ușa de la intrare, întrerupătoarele din casă, arzătoarele de la aragaz etc.);
- nevoia ca lucrurile să fie într-o anumită ordine (ex. să meargă lucrurile prost din cauză că anumite obiecte nu sunt aranjate drept pe un birou, că hainele nu sunt împăturite într-un anumit fel, că hârtiile nu sunt aranjate după un anumit criteriu etc.);
- impulsuri agresive sau reprobabile (ex. să-ți vină să strigi ceva obscen într-o biserică, să-ți imaginezi că rănești grav un copil, să-ți vină să faci un act de cruzime, să-ți imaginezi că o să-ți faci rău);
- imagini de natură sexuală (ex. imagini care implică acte sexuale nepotrivite sau agresive).
Ce cauzeaza tulburarea obsesiv-compulsiva?
Expertii nu cunosc cauza exacta a tulburarii obsesiv-compulsive. Cercetarile sugereaza ca poate fi vorba de o problema cu modul in care o parte a creierului trimite informatii catre o alta parte. Lipsa serotoninei poate fi un alt motiv. Unii experti considera ca o problema legata de infectii, precum amigdalita streptococica sau scarlatina poate declansa tulburarea sau, in cazul copiilor, o poate inrautati.
Cele mai frecvente compulsii sunt legate de:
- spălarea excesivă a mâinilor, a propriului corp sau a unor obiecte;
- verificarea repetată a unor obiecte, precum uși, întrerupătoare, notițe;
- verificarea exagerată dacă nu ai comis anumite acte necugetate (ex. să întrebi pe ceilalți dacă sigur nu ai făcut rău unui copil, să suni la poliție să te asiguri că nu ai comis o crimă);
- număratul exagerat a unor obiecte sau a unor activități;
- aranjatul/rearanjatul obiectelor într-o anumită configurație;
- comportamente superstițioase.
Tratament
Tratamentul presupune atat medicamente, cat si consiliere.
Consilierea pentru tulburarea obsesiv-compulsiva este un tip de terapie cognitiv-comportamentala numita expunere si prevenire a rapunsului. Aceasta terapie creste, in mod lent, contactul cu lucrul care va cauzeaza griji sau convingeri false. De exemplu, daca sunteti ingrijorat ca veti intra in contact cu multi germeni atunci cand atingeti anumite lucruri, terapia va presupune atingerea lucrului respectiv fara a va spala pe maini ulterior. Cu ajutorul terapiei si a unui consilier, simptomele se vor reduce odata cu trecerea timpului.
Daca suferi de tulburare obsesiv compulsiva sau te recunosti in cele descrise mai sus, nu ezita sa faci o programare la un psiholog!
