Ce poate fi mai frumos decat sa fii parinte?  

Misiunea noastra ca si oameni este de a fi parinti. Cu cat suntem mai buni si cu cat oferim mai mult decat am avut noi copiilor nostri cu atat suntem mai  indreptatiti sa credem ca aceasta misiune se va indeplini intr-un mod perfect. In mare masura asa este insa, nu intotdeauna mult insemna si  bine.

Ne lovim adesea de „toanele” adolescentilor si incercam sa le facem fata cu calm  gandindu-ne ca si noi am fost o data ca ei insa, diferentele intre generatii sunt din ce in ce mai mari si unii dintre parinti devin pur si simplu depasiti de problemele si cerintele adolescentului de astazi.

In asemenea situatie, trebuie sa intelegem ca adolescenţa poate fi o perioadă agitată chiar daca noi le oferim cele mai bune conditii. În timpul pubertăţii, tinerii sunt asaltaţi de trăiri şi sentimente cu totul noi. Ei sunt expuşi zilnic presiunilor din partea profesorilor şi a anturajului. Sunt supuşi în permanenţă influenţei televizorului, filmelor, muzicii şi Internetului. Un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite descrie adolescenţa drept „o perioadă de tranziţie, plină de stres şi nelinişte“.

Trebuie sa fim foarte atenti la atentia pe care o dam adolescentilor pentru ca ei nu au inca experienta pe care o avem noi in ceea ce priveste combaterea stresului. Nesupravegheati si neindrumati, acestia pot ajunge uşor să adopte un comportament distructiv. Este foarte important ca noi, ca si adulti responsabili sa fim constienti ca situatia ne poate depasi si sa incercam sa vedem mai departe, acceptand ajutorul unui psiholog

Psihoterapia de familie si copil este o ramura a psihologiei care se ocupa si cu restabilirea armoniei intr-o familie in care exista adolescenti si preadolescenti. In urma unei vizite la un psiholog specializat in acest tip de probleme, acesta va incerca sa va ajute sa intelegeti ca urmatoarele actiuni pe care le intreprindeti pot fi aproape fatale in cresterea si dezvoltarea integra a unui adolescent:

1. Nu ascultati ce adolescentul are sa va comunice. Va grabiti sa completati propozitia deabia inceputa de el sau pur si simplu ii scurtati „povestea” cu solutia „ideala” pe care o gasi.

2. Va concentrati doar pe greselile adolescentului. Le acorda atentie atunci cand gresesc, le reamintesc greselile din trecut cand au o discutie in contradictoriu in prezent si nu apreciaza alegerile corecte sau eforturile depuse de adolescent pentru a indrepta o greseala. Asemenea atitudini ii pot descuraja, infuria sau intrista pe adolescenti, facandu-i sa renunte sa mai incerce sa isi imbunatateasca rezultatele scolare sau sa ii ajute pe parinti in casa, de exemplu.

3. Aveti asteptari mult prea mari de la ei. A oferi sfaturi atunci cand adolescentul nu le cere poate transmite acestuia ca nu crezi ca poate rezolva singur situatia, ca incerci sa il convingi sa actioneze cum vrei tu sau ca vrei sa arati ca tu stii mai bine despre ce e vorba decat el insusi, direct implicat in situatie.

78631171

4. Considerati ca adolescentul „este mare” de acum si nu mai are nevoie de dumneavoastra.

5. Sunteti sarcastici si ironici in comunicarea cu adolescentul. entru a intelege de ce acest lucru ii indeparteaza pe adolescenti, este nevoie doar sa iti amintesti cum te-ai simtit ultima oara cand cineva a fost sarcastic fata de tine si daca ai dorit sa mai vorbesti cu acea persoana apoi.

6. Minimalizati problemele cu care se confrunta acestia. De multe ori, pentru a-i incuraja, parintii folosesc replici precum “Lasa, o sa iti treaca, ai sa vezi.” sau “Nu merita sa plangi din cauza asta”. Desi intentiile sunt bune, mesajul care ajunge la adoelscent poate fi acesta “Ce simti tu nu conteaza, pentru ca de fapt nici nu ar trebui sa te simti astfel.”

7. Sunteti prea cicalitori si le criticati stilul.