Pe fiecare zi ne privim in oglinda. Ne place ce vedem si acest lucru este perfect normal. Este ideal sa fim impacati cu noi si sa ne acceptam exact asa cum sunt. Atunci cand acesta admiratie si dragoste de sine devine exagerata si este completata de vanitate si egoism, incepe sa se contureze o tulburare psihologică a personalității umane denumita narcisism.
Termenul de narcisism a fost dat de Havelock Ellis, după Narcis, care, în mitologia greacă, era un tânăr frumos, fiul nimfei Liriope și al râului Cephios. Narcis era un tânăr care s-a îndrăgostit patologic de propria reflexie din apă. Freud credea că o parte a narcisismului este parte esențială a tuturor dintre noi de la naștere.
O persoana narcisista poate fi distructiva pentru ea si pentru cei din jurul ei. Se considera excesiv de importanta, nu reueste sa empatizeze cu suferinta celorlalti si cere multa admiratie. Nu tine cont de cei din jurul sau si are un comportament arogant, egocentrist si atitudini ce o vor impinge intr-un final spre depresie.
Narcisiştilor le place să-i conducă pe ceilalţi şi să le spună ce să facă. Ei sunt sunt şi obsedaţi de muncă. Sunt, de asemenea, nerăbdători şi impulsivi. Acestia înjură mai des decât ceilalţi si nu asculta niciodată discursurile celorlalţi. Ei vor aştepta mereu să le vină rândul pentru a vorbi şi pentru a atrage atenţia asupra propriilor persoane. Bărbaţii narcisişti se înconjoară de misogini, în timp de ce femeile narcisiste se apropie de bărbaţi care să le ajute să capete un statut social înalt.
Dar de unde vine narcisismul?
Ca si in cazul altor tulburari psihice, cauza este complexa. Exista dovezi care leaga cauzele de o copilarie disfunctionala, cum ar fi supraprotectia din partea parintilor, asteptari extreme de mari din partea parintilor, abuzul sau neglijarea. Alte dovezi indica factori genetici si psihobiologici – legatura dintre creier, comportament si gandire.
Tulburarea de personalitate narcisica determina probleme in multe arii ale vietii cum ar fi relatiile, munca, scoala si afacerile financiare. Persoana poate fi nefericita si confuza datorita unui amestec de emotii aparent contradictorii. Ceilalti pot sa nu se bucure de prezenta sa, si persoana poate simti ca relatiile nu o implinesc. Daca cineva observa acest fel de probleme in viata proprie, se recomanda un consult psihologic. Urmarea unui tratament adecvat poate ajuta ca viata sa devina mai placuta.
Daca recunosti simptomele de mai jos la tine sau la un apropiat, nu ezita sa mergi la un psiholog!
– credinta ca este mai bun decat ceilalti
– prezenta unor fantezii despre putere, succes si atractivitate
– exagerarea propriilor realizari si talente
– asteptarea continua de lauda si admiratie
– credinta ca este special
– esuarea in a recunoaste emotiile si sentimentele celorlalti
– convingerea ca ceilalti trebuie sa fie de acord cu ideile si planurile sale
– profitare de bunavointa celorlalti
– dispretul fata de persoanele pe care le considera inferioare
– gelozie fata de altii
– credinta ca ceilalti sunt gelosi fata de persoana sa
– probleme in mentinerea unor relatii sanatoase
– stabilirea de scopuri nerealiste
– se simte rapid respins si ranit
– incredere in sine fragila
– aparenta de persoana cerebrala si neemotionala.
Este bine sa te admiri si sa te iubesti insa, atunci cand aceste lucruri devin deranjate pentru cei din jurul tau, incearca sa vorbesti cu un psiholog!
