Cu siguranta toti dintre noi am trecut in copilarie, adolescenta sau chiar la maturitate prin episoadele neplacute ale unei respingeri. Fie ca ni s-a refuzat rugamintea de a manca o prajitura, de a iesi afara cu prietenii sau chiar o respingere din partea unui potential iubit/iubita, acel moment a fost, in acele clipe a fost “infiorator”. Respingerea doare. Si doare atat de tare in cat poate fi considerat un precursor al actului de razbunare.
Conform ultimilor studii, respingerea poate duce la acte de frauda, chiar daca acea frauda nu implica recompense materiale. S-a constatat faptul ca respingerea dezvolta minciuna, inselat si frauda. Prin inselaciune, oamenii vor sa reechilibreze balanta care a fost dezechilibrata chiar de acea respingere spune Sophie Van Der Zee, autoarea studiului “Rejection hurts”.
Respingerea este cea mai comuna rana emotionala pe care o intalnim aproape zilnic la noi sau la cei din jurul nostru.Riscul respingerii era limitat de cercul social in care ne invarteam. Acum, cercul social s-a extins si in mediul virtual pe diferitele retele de socializare. Aici interactionam cu sute, chiar mii de oameni iar, sansa de a fi respinsi creste. Majoritatea dintre noi, trecem peste acest aspect, aproape ignorandu-l insa, unii nu pot face acest lucru. Astfel, in ei, va lua nastere ideea razbunarii care, din pacate, alaturi de alte elemente care pot mijloci o intalnire in viata reala, va duce la situatii extreme cum ar fi urmarirea, sicanarea, amenintarea, lovirea sau chiar omorul respingatorului.
Dar de ce doare respingerea atat de rau in cat se poate ajunge la asemenea acte? Raspunsul este: creierul nostru este construit si conectat sa raspunda in acest fel! S-a constatat faptul ca in momentul in care un pacient este introdus in aparatul RMN si i se cere sa isi aduca aminte de cea mai teribila respingere de care a avut parte, creierul sau reactioneaza ca si atunci cand subiectul este ranit fizic! De aceea atunci cand suntem respinsi, acest fapt ne doare atat de tare pentru ca durerea exista intr-adevar!
Respingerea ne tulbura starea interioara cat si stima de sine, sporindu-ne ura, agresiunea si destabilizand notiunea de “apartinere”. Ea este principala vinovata pentru starea de autoinducere. Oamenii isi vor pune singuri porecle, se vor lamenta, isi vor plange de mila, vor incepe sa creada din ce in ce mai mult ca nu sunt buni de nimic, se vor simti dezgustati de ei insusi astfel in cat starea psihologica se va degrada din ce in ce mai rau. Este foarte important sa fim constienti de acest lucru, sa incercam sa ne redresam singuri si daca constatam ca nu putem, atunci sa apleam la psiholog.
Ce putem face singuri?
- Sa ai toleranta 0 la auto-critica. Nu face liste cu respingerile, si nu pune in tabel capitolul “ce am facut rau?” Doar adu-ti aminte cum au decurs lucrurile si gandeste-te la ce ar trebui imbunatatit ca data viitoare sa fie mai bine.
- Reinvie stima de sine. Cand stima de sine incaseaza o lovitura este foarte important sa iti amintesti cine esti. Fa o lista cu cele mai bune 5 calitati ale tale (esti un bun prieten, un bun ascultator, un bun coechiper sau stii sa pastrezi cel mai bine un secret). Alege apoi una dintre aceste calitati si scrie un paragraf sau 2 despre de ce aceste calitati ale tale conteaza pentru altii. Scrie, nu doar trece-le prin minte! Acesta se numeste prim-ajutorul emotional pe care ti-l poti administra singur si care iti poate repune pe picioare stima de sine.
- Mareste conexiunea sociala. Daca colegii de munca nu te invita si pe tine la pranz, mergi si bea un suc cu membrii clubului de sport la care esti inscris. Daca copilul tau este respins de un prieten, fa tot posibilul si aranjeaza-i o intalnire cu altul. Daca dupa o prima intalinire, nu ti-a raspuns la sms, suna-ti bunicii. Vei vedea ca de fapt contezi mult mai mult pentru altii!
Respingerea nu este niciodata usoara insa, daca stii cum sa limitezti durerea psihologica, putem trece peste!
Te astep sa vorbim!
.
