Copilul sau adolescentul nu te asculta decat daca tipi la el?
Daca esti parintele unui copil mic sau a unui adolescent, cu siguranta ai trecut prin episoade in care a trebuit pur si simplu sa tipi pentru a te face ascultat.
Unii adolescenti nici macar de acest act nu mai tin cont iar, unii te ignora sau, mai rau iti vorbesc urat si te jignesc.
Cu siguranta ati citit fel de fel de carti cu tematica de parenting sau disciplinarea copiilor. Poate chiar ati incercat sa aplicati cateva tehnici descrise acolo. Da, este normal sa nu fi aparut rezultatele dorite pentru ca aplicarea tehnicilor nu se fac atunci cand parintele este frustrat, nervos sau are stari de depresie si anxietate.
De ce? Simplu! Copiii sunt PRIMATE. Deci, se comporta in consecinta, inmtr-un mod minimalist. Ei citesc si reactioneaza la stari, in speta la starea celui cu care vorbeste. Un parinte care este suparat atunci cand vorbeste cu copilul sau va transpite in copil tot suparare indiferent de cat de rezonabile ar fi cuvintele sale. Acest lucru va plasa copilul intr-o stare fie ofensiva fie defensiva. Adica ori va lupta ori va inceta actiunile sale deranjante.
Pentru ca parintii sa fie ascultati de copii trebuie sa isi controleze foarte bine sentimentele si mai ales furia! Un parinte calm, care foloseste o voce joasa si prietenoasa si cuvinte expuse rar va avea o rata de succes mult mai mare in relationarea cu copilul sau.
Daca vei ridica vocea, daca te vei supara intr-atat in cat vei incepe sa plangi tu, atunci, totul va fi pierdut. De ce? Pentru ca in subconstient, copilul copiaza exact ca intr-o oglinda sarea parintelui. Ceea ce tu tranzimiti, acelasi lucru se va revarsa asupra ta.
Atunci cand copiii cresc, atunci vor creste si problemele legate de comunicare. Mai ales in zilele de astazi cand standardele impuse de societate sunt atat de ridicate, copiii sunt foarte usor influentabili si culeg exemplele negative care ii inconjoara.
Incearca sa eviti urmatoarele aspecte in relatia cu copilul tau:
- Nu folosi “Faci cum spun eu!”. In fiecare dintre aceste cazuri, adolescentii se pot simti respinsi si pot ajunge la concluzia ca nu are rost sa incerce sa mai comunice cu parintii lor.
- Nu te concentra doar pe greselile lor. Nu le aduce mereu aminte ca undeva, candva au gresit.
- Multi parinti sunt de acord, cel putin in teorie, ca adolescentii fac greseli, insa in acelasi timp, de fapt, se asteapta ca adolescentul lor sa se comporte perfect. Il incurajeaza pe copil sa comunice cu ei si sa vina la ei oricand are nevoie de ajutor. Nu incerca sa ai asteptari prea mari de la ei!
- A oferi sfaturi atunci cand adolescentul nu le cere poate transmite acestuia ca nu crezi ca poate rezolva singur situatia, ca incerci sa il convingi sa actioneze cum vrei tu sau ca vrei sa arati ca tu stii mai bine despre ce e vorba decat el insusi, direct implicat in situatie. Asadar, atunci cand vorbesti cu copilul tau, intreaba-l daca are nevoie de sfaturi. Daca spune nu, incearca sa nu i le oferi. Stiu, e dificil. Dar e in interesul lui.
- Nu folosi sarcasmul prea des.
- Nu minimaliza problemele sale. Pentru adolescenti mai ales, “micile” probleme pot cauza suferinta adevarata, asa ca este bine sa nu incerci sa le minimizezi.
- Nu le critica stilul. Nu hainele sau coafurile conteaza ci felul lor ca oameni, sufletul, respectul si inteligenta.
- Nu fiti cicalitori.
Daca in familia ta linistea s-a tulburat din cauza comportamentului copilului tau, va stept pe toti sa vorbim in cadrul unei sedinte de terpie de familie si copil.
