Atat băieții cat și fetele tinere sunt natural agresivi, de la aproximativ 18 luni si pana la 3 ani. Copiii de la aceste vârste încep să învețe memoria socială și să-și dezvolte abilitățile interpersonale. În cazul în care copilul loveste, împinge sau mușcă în timpul acestor vârste, acest lucru poate face pur și simpluparte din maturizarea naturală și testarea limitelor. Dacă aceștia sunt învățați sau îndrumați prin modalități pro-sociale pentru a-și satisface nevoile, prin acest comportament, ei vor folosi aceste abilități ata cand vor ajunge la scoala primara cat si dincolo de aceasta.
Dacă un copil continuă să afișeze un comportament violent după vârsta de 5 ani sau când intră în clasa întâi, este foarte probabil că are nevoie de o dezvoltare a abilităților si atunci se recomanda o masurare a nivelului lor de dezvoltare (nu întotdeauna la fel de vârstă) a abilităților cum ar fi comunicarea, interpersonala, sarcina, auto-managementul, managementul furiei, rezolvarea problemelor și relaxarea. Dacă comportamentul continuă mai mult de 4 – 6 luni după ce se dă o direcție adecvată, poate fi o problemă mai profundă și necesită o mai bună și mai precisă calificare.
Este recomandată evaluarea de către un psiholog pentru a determina nivelul abilităților prosociale, problemele familiale, diagnosticul și riscul viitoarei violențe. Terapia familială poate fi necesară pentru a ajuta părinții să învețe abilitățile de părinți și de management al comportamentului agresiv al copilului. Părinții și îngrijitorii trebuie să învețe și să consolideze competențele într-o succesiune adecvată dezvoltării.
Factorii de risc care trebuie sa va ingrijorati si pe care trebuie sa ii urmariti daca comportamentul violent al copilului depaseste varsta de 6 ani sunt:
- Loveste, zgarie sau impinge alti copii;
- Este suspendat sau expulzat din școală;
- Prietenii cu care isi petrece timpul intră în dificultate de multe ori sau intra in conflicte foarte mari cu prietenii;
- Probleme de gestionare a furiei- vorbeste urat, jigneste, sparge;
- Tehnici ineficiente folosite de părinți (prea aspre, prea lejere sau inconsecvente)
- Lipsă empatie și / sau remușcări;
Dacă părinții sau educatorii nu îi învață si nu le arata alternative la agresiune pentru a-și satisface nevoile, ei vor continua să folosească agresiunea pentru a obține ceea ce doresc sau au nevoie. Stabilirea de limite și întărirea comportamentelor pozitive și prosociale într-un mediu sănătos și nutritiv îi va ajuta să dezvolte aceste abilități. Dacă nimeni nu le va arata ca prin agresiune nu intotdeauna vei obtine ceea ce iti doresti ci din contra vei fi marginalizat social, atunci, agresiunea coilului va dura o viata intreaga!
Atașamentul este legătura emoțională „inimă cu inima” dintre un tânăr și persoana care îi îngrijește. Ea determină părinții și îngrijitorii să il îngrijească în mod automat și să răspundă nevoilor copilului sau adolescentului cu o experiență de îngrijire de bază, cum ar fi alimente, adăpost, protecție și confort. Atașarea unui îngrijitor este baza pentru dezvoltarea empatiei. Un copil empatic are mai multe șanse să-i ajute pe alții și este mai puțin probabil să facă rău altora. Problemele legate de atașament pot fi însoțite de agresiunea continuă la vârsta de 5 ani și mult dupa aceasta varsta.
Abuzul, neglijența și violența familială în familie pot interfera cu procesele de legare dintre tineri și persoanele care îi îngrijesc. Tendința de a face rău și de a nu ajuta sau a mângâia altă persoană poate duce la comportamente și atitudini antisociale. Un tânăr agresiv poate trăi violență la domiciliu, la școală sau in comunitate. Dacă în etapele ulterioare de dezvoltare tinerii sunt abuzați, neglijați, expuși violenței în familie sau comunitate sau agresați de către colegi, ei pot rămâne agresivi în viitor, poate o viață întreagă. Este necesară o anchetă amănunțită pentru a opri orice violență pe care tineretul o întâmpină.
De exemplu, un copil care fură nu poate să-și satisfacă nevoile de bază la domiciliu. El decide că trebuie să aibă grijă de el însuși. Sau poate că a fost expus violenței în familie și nu are încredere ca adulții o să-l ajute și nu o să-i facă rău. El nu va ști adesea cum să ceară ceea ce are nevoie. Cinci lucruri trebuie să se întâmple pentru ca un copil să poată cere ceea ce are nevoie:
- Trebuie să aibă încredere că, dacă întreabă, nevoile lui vor fi satisfăcute.
- Trebuie să știe cum să ceară ceea ce vrea.
- El trebuie să poată accepta „nu” dacă îngrijitorul stabilește limite corespunzătoare.
- De asemenea, trebuie să fie în stare să aștepte ceea ce dorește sau are nevoie (satisfacția întârziată ar trebui să fie bine dezvoltată până la vârsta de 4 ani).
Copiii care manifestă comportamente violente sau fură după vârsta de 5 ani sau care intră în clasa I trebuie evaluați de un psiholog pentru dezvoltarea prosocială, problemele de familie și un diagnostic. Intervenția timpurie are un nivel ridicat de succes, astfel încât părinții / îngrijitorii sunt încurajați să acționeze în momentul în care apar aceste probleme.
Ai un copil violent?
