În ultimii ani mi s-a spus, și am spus și eu la rândul meu altora, că trebuie să scapi de atașamente. De atașamente conștiente sau inconștiente față de părinți, de copii, de iubiți, față de bani. Astăzi, am conștientizat că cel mai profund atașament pe care îl am și pe care îl vânez de luni de zile este atașamentul față de propriul corp, față de gândirea și față de emotiile mele! Pfuaaa… asta e greu de acceptat! Dar primul pas spre vindecare este conștientizarea.

Dragilor, astăzi va iubesc, iubindu-mă și vă onorez, onorându-mă! Suflete dragi, să avem o zi în starea de A FI! SA FIM în pace…

 

Spun mereu celor care mă cunosc deja că omul are un comportament, dar că acesta nu este el. Adică nu este acea parte de Dumezeu din el. Comportamentul omului este dat de energiile care sunt activate ca urmare a acțiunilor lui, a rănilor, traumelor pe care le-a avut. De aceea afirm adesea că omul nu este rău. La nivelul de întelegere la care sunt acum, nu cred că oamenii sunt răi sau buni. Nu cred că exista rău.

 

M-am gandit că ar fi util să recomand cartea “Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine”. Abandonul, respingerea, trădarea, umilința, nedreptatea – aceste răni sunt, evident, inconștiente și se manifestă în relațiile în care suntem implicați emoțional.

 

Să primim cu bucurie tot ceea ce se întamplă astăzi! Vă onorez și mă înclin!